În seara asta luna sclipeşte deasupra Bărăţiei ca un icusar lustruit cu prea mare râvnă.
“dead, dead, deadski”
furniture tip of the day: wardrobes with mirror doors can be very tricky. during the day you can’t stop checking your reflection (is this how my chin looks from this angle?!), and during the night, when the lights are off, you have to feel your way to the bathroom and bump into every piece of furniture along the way because after all those horror movies that you’ve seen you can’t risk looking into a mirror in the dark. you might see something there and the next thing you know you’ll be saying “beetlejuice” three times and wake up in a tim burton movie.
iluzionism
Îmi place să cred că de fiecare dată când completez greşit un formular 220, undeva, acolo, în ghereta ei strâmtă mirosind a covrigi şi răutate, o funcţionară ANAF devine mai amabilă. E cel mai nasol lucru care i s-ar putea întâmpla.
lessons on futility
the definition of pure masochism: insisting on teaching present perfect to someone who cannot tell the difference between present and past tenses in Romanian.
comorile din Cotroceni
Sună a poveste cu detectivi, nu? Păi, cam aşa a şi fost. Sâmbătă dimineaţa, la 11, ne-am adunat in faţa Bisericii Elefterie pentru o nouă vânătoare de comori. De data asta în Cotroceni. Înarmate cu o hartă, un aparat foto şi trei bucăţele de ciocolată făcută în casă, am pornit la drum. Timp de aproape trei ore am hoinărit pe străzi uitate de timp, printre case înecate în verdeaţă, urmărind indicii ale stilurilor Art Déco şi neoromânesc.
Am găsit cele trei perechi de vile gemene din intrarea Negri, blocul în formă de vapor, o buturugă suspendată de cablurile de electrificare, semne masonice camuflate pe frontispicii, am ajuns faţă în faţă cu Leviathanul, am descoperit balconul cu „sprânceană” şi casa cu lei, am aflat că scările care dau în strada Romniceanu au 76 de trepte şi că arborele protejat de lege de pe strada Lister are două îmbrăţişări şi un sfert grosime.
Am învăţat despre mascaroane, finiale şi catarge şi am văzut grifoni, păsări exotice şi dragoni încremeniţi în piatră.
A fost un quest interesant în care ne-a păsat mai mult de căutarea în sine decât de premii. De fapt, premiul mi l-am găsit pe la jumătatea traseului sub forma imaginii de jos. Ea şi multe alte minuni aşteaptă tăcute trecătorii pe străduţele labirintice ale Cotroceniului.
old ideas
I’m lying here on the floor of my room hooked to my laptop, headset on.
I’ve thrown most of the furniture out and painted the walls. fresh pages.
I’m lying here listening for the first time to Leonard Cohen’s latest album and I feel like melting into the carpet, like bursting through the walls, growing above this city like a huge tree of song.
Maybe it’s just the intoxicating smell of fresh paint or the growl in Cohen’s voice but I think I’m…what’s the word… happy.
of spring and the usual
“She turned to the sunlight
And shook her yellow head,
And whispered to her neighbor:
“Winter is dead.”
It’s been so long since I wrote anything that I fear I might have forgotten the dubious art of posting corny/artsy vignettes. But now that spring is here and I’m once again roaming the streets of this city which I loved even before I’d known it existed, a renewed melancholy is inflating my imagination, encouraging me to display my moods here like cheap canvases in a pawn shop.
That being said, let me just say I have a thing for lit windows (this should be easy to psychoanalyze).
As I linger around old houses in the heart of the city and my shadow brushes against dusty fences and wrought iron gates, the twilight turns into the bluest of nights and squares of light appear as if by magic in the sturdy walls, guarded by plaster cherubs and Art Nouveau decorations. As the day fades into night, the insides of these old houses come alive, glowing in the dark like deep-sea creatures. Bucharest is now an immense sparkling aquarium.
More photos to follow.
Happy Spring!
potential time traveler’s secret wish
unlike other people I’ve always wanted to have a time machine that could only go into the future. and stay there.
(of course, once I get there the future becomes present-soon-to-be-past, but I’ll ignore that for the moment)
