RSS

02 Jun

Există o viteză perfectă pentru plimbarea prin oraş şi ea nu este nici cea a mersului pe jos, căci te confiscă mulţimea şi zgomotul, cazi în detaliu, te înghite mişcarea browniană a străzii. Nu este nici viteza automobilului, uşor superficială, luând în fugă câte puţin din toate, dar nepăstrând nimic.

Văzută de pe bicicletă, însă, lumea se derulează în stânga şi în dreapta ca două fâşii de peliculă nesfârşită, în funcţie de cât de repede pedalezi. Nu eşti izolat într-un habitaclu, ci simţi soarele, vântul sau ploaia direct pe piele. Nu eşti nici pe jos, în stradă, ci pluteşti deasupra trotuarului, baletând mai mult sau mai puţin elegant printre pietoni, copaci şi maşini parcate.

Pe două roţi, tu stăpâneşti experienţa. Simţi viteza, rişti viraje strânse, intri în întreceri ad-hoc, ca apoi să treci la glisarea pe alei umbrite de copaci, printre bănci înmuiate de ploaie, la ritmul sacadat imprimat anvelopelor de drumurile pietruite sau la înaintatul pieziş pe coasta vreunui deal.

Este tărâmul lui nici-nici, însă acolo, la mijloc, între viteza puţin răbdătoare a maşinii cu motor şi obişnuitul mers pe jos, este posibilă o stare de bine în care avantajele peripateticului se mixează cu obsesia futuristă pentru viteză.

 
Leave a comment

Posted by on June 2, 2012 in jurnal

 

Tags: ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: