RSS

vanatoarea de comori

17 Sep

Humanitas impreuna cu Julien Trambouze au organizat un quest literar. (mai multe, aici)

asa ca azi am vanat comori prin Bucuresti!!!

vineri, Ioana ma cooptase in echipa Ghindelor. probabil ca daca ar fi stiut ca rezistenta mea fizica e cea a unei bibliotecare astmatice s-ar fi gandit de doua ori: D.

dar sa va spun povestea.

ne-am intalnit la 15.45 in fata librariei Humanitas Kretzulescu.

vorbim una-alta. ne uitam prin vitrine, radem, glumim. facem greseala sa ne uitam la concurenti. multi au venit pe bicicleta. ne trece un fior rece pe sira spinarilor noastre competitive. dar nu-i nimic. totul pare inca posibil.

afisez cu nonsalanta (prefacuta) o siguranta de sine exagerata. apoi, observ ca fetele sunt mai bine echipate decat mine. trebuia sa imi iau adidasii, imi spun in gand. e o fraza pe care o voi mai repeta de cel putin zece ori pe traseu.

la 16.30 ascultam cu religiozitate rostirea primului indiciu, ascuns printre versurile unei poezii.

apoi, O LUAM LA FUGA! trebuie sa ajungem pe Berzei. din fericire, Ioana stie pe unde sa o luam. dupa un mars, fortat pentru mine; ), iata-ne, deja congestionate la fata, pe strada cu pricina. e ca o excursie pe Luna.

observam in departare un tip cu un geamantan. fugim spre el. in jurul nostru se ridica nori de praf, sandalele mi se umplu de mizerie, dar… avem al doilea indiciu si am castigat si o carte.

acum, pe jos, spre Opera. indiciul vorbeste despre Irinel Liciu. harta arata o balerina. ne gandim la Stefan Augustin Doinas. schiopatez in urma fetelor. am patit ceva la picior. tocmai acuuum! nuuuu! Ioana stie o scurtatura, ma tin dupa ea si iata-ne in curtea Operei. bajbaim de colo-colo, intram in cladire si o balerina gratioasa ne cere un nume. Georgiana rosteste numele poetului. primim in schimb un fragment dintr-o povestire de Gabriel Liiceanu. o stiti, cea in care isi aminteste de o intamplare din adolescenta, cand el si iubita au vrut sa se sinucida umpland o camera cu crini. majusculele cu care incep unele propozitii din text ne duc pe strada Doctor Lister. depunem crinul de hartie la picioarele unui baiat si primim inca un premiu, plus urmatorul indiciu. un bilet la film.

ne uitam pe harta. trebuie sa ajungem la cinemateca, langa Calea Victoriei. piciorul meu, desi bandajat de Aniela, e intr-o stare penibila. abia mai pot sa fac un pas. nici gand de mers pe jos pana la urmatoarea destinatie. atunci Aniela mai salveaza o data situatia. face autostopul. si, culmea, chiar opreste cineva!! sarim in masina si un bun samaritean

ne duce pana aproape de Cinemateca. nu te vom uita niciodata!!

intram la film dupa ce primim un alt premiu (Nimic, de Mircea Cartarescu). ma entuziasmez prea devreme, imi aduc aminte de poezia din volum, Oh, Natalie, le trag pe fete afara din sala de cinema si le spun, cu convingerea aia a stupizilor, ca sigur urmatorul indiciu se gaseste in poezie, la pagina 20. daca am fi ramas mai mult timp la film, am fi vazut locul exact catre care trebuia sa ne indreptam. mea culpa, temenele, mea culpa.

oricum, o luam in graba spre Lipscani. in drum, la o farmacie, mai cumpar niste plasturi pe care ii lipesc pe carnea decojita a piciorului murdar si prafuit (yes, pity meeee!). farmacista ma priveste ciudat.

pe Lipscani, nebunie, lume misunand in toate partile…

ne ducem, ne intoarcem, citim si rascitim poezia… in cele din urma norocul ne surade. nu primim niciun premiu, dar macar avem urmatorul indiciu. La Tiganci. pentru ca eu abia ma tarasc si distanta pe care o avem de acoperit e destul de mare, luam un taxi de la Universitate. ajungem pe undeva pe langa Calea Mosilor iar pentru indiciul urmator Ioana trebuie sa povesteasca despre prima ei dragoste unei tiganci pitoresti. fugim apoi catre Serendipity, unde, in schimbul penultimului indiciu (“In patria noastra, toate povestile de dragoste se termina cu bine. Doar in filme, la cinematograf.”), Aniela danseaza un tango.

O luam la goana (ma rog, fetele, eu ma tarasc) catre Cinema Patria. Deja nu mai vad bine. Imi trece prin cap nuvela La vulturi!, cu Agripina care urca nebuneste in creierii muntilor, cu corpul pulsand de efort (“copacii dimprejur zvacneau si se faceau rosii”). hai, Agripina, inca putin!

la Patria dam de o fata cu jumatati de poze lipite pe interiorul hainei cu care e imbracata. potrivim jumatatea noastra cu una din ale ei si citim ultimul indiciu pe bratul ei dezgolit: Green Hours. cu un ultim efort, traversam Magheru si o luam prin Piata Amzei. am ajuuuuns!

de la stanga la dreapta, the daydream team: Georgiana, eu, Aniela, Ioana

all’s well that ends well. n-am iesit pe trei, cum am crezut la un moment dat, dar de un loc patru poate ca tot am scos. plus ca am castigat cinci carti si doua audiobook-uri. ca sa nu mai punem la socoteala distractia: ).

 
4 Comments

Posted by on September 17, 2011 in jurnal

 

Tags: , ,

4 responses to “vanatoarea de comori

  1. Bogdan

    September 18, 2011 at 3:30 am

    Ce-i asta, “The amazing race” in varianta Humanitas? :D

     
    • Sheherzadah

      September 18, 2011 at 5:20 am

      pretty much so: )

       
  2. Ioana

    September 18, 2011 at 6:24 am

    Ghindeleeeeeeeeeeeeeeeeeee!

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: