RSS

o realitate devenita vis

09 Jul

Big Ben Is Big

pentru Cristina

sunt la aeroportul baneasa. e multa lume, e cald si totul in jur arata ca o gara unde opresc numai trenuri personale. ca de obicei, obsedata sa nu intarzii, am ajuns mult prea devreme. deja stau pe scaun de doua ore in sala de asteptare. nu pot sa ma ridic pentru ca imediat cineva mi-ar lua locul, iar in picioare nu pot sa astept, am emotii.

un grup care se coaguleaza in fata asa-zisei porti 3 (de fapt o usa din termopan) si un anunt confuz in difuzoare imi dau de inteles ca a venit, in sfarsit, timpul imbarcarii. imi iau rucsacul, trec prin cadrul alb de PVC si iata-ma intr-un autobuz din anii 70 laolalta cu ceilalti viitori pasageri ai zborului spre Londra. stam si transpiram cu sarg vreo 15 minute. ne uitam unii la altii, suntem rosii in obraji si ne facem vant, inutil, cu degetele intinse in evantai. unii propun sa o luam pe jos spre avion. in cele din urma pornim. dupa un minut, iata-ne incolonati pe scara tremuranda ce duce inauntrul unui Boeing, imens casalot esuat pe asfaltul incins. in burta chitului, racoare binecuvantata.

nimeresc langa iesirea de urgenta. ascult ca un rookie silitor explicatiile grabite ale insotitorului de zbor.

paranteza: cand mi-am rezervat biletele m-am gandit serios, spre amuzamentul – total indreptatit – al unora (ma rog, al unuia), vreo jumate de ora, ce loc ar avea mai multe sanse sa scape semi-nevatamat intr-un accident de avion. am ajuns la concluzia, se pare, gresita, ca mijlocul aeronavei e cel mai safe. vedeam cu ochii mintii cum avionul se prabuseste vertiginos catre pamant, se infige cu botul in caldaram si se rupe in doua ca un baton de paine, despicandu-se exact in dreptul locului meu. urmatorul cadru m-ar fi aratat stand in varful epavei, nevatamata, cu centura de siguranta cu tot, asteptand cuminte sa soseasca echipele de interventie. long story short, se pare ca nu am dreptate si ca as fi dat coltul prima pentru ca aripa langa care ma instalasem cu atata incredere continea rezervoare de combustibil, asa ca, dupa ce se rupea avionul in doua ca o chifla, conform scenariului meu, as fi emers dintre ruine cel mult ca o bucata de friptura mult prea arsa.

dar sa revenim. iata-ma in avion. langa iesirea de urgenta. portie dubla de anxietate. citesc ghidul despre cum sa scot usa, sa o arunc in afara si sa ajut oamenii sa coboare in siguranta. ma simt dintr-o data foarte responsabila. din fericire, decolam in curand, asa ca atentia imi e captata de peisajul care se deruleaza din ce in ce mai rapid prin dreptul hubloului. e prima data cand zbor cu avionul, v-ati prins deja, si sunt absolut incantata de senzatia de desprindere. imi simt propria greutate ca pe un fruct mult prea copt ce atarna greu spre pamant gata sa cada in capul vreunui Newton nevinovat. peisajul care se formeaza cu repeziciune dedesubtul nostru e ca o harta google la scara 1:1. dar deja nu ma mai uit in jos. in primul rand pentru ca am cam ametit si apoi pentru ca ceea ce ne inconjoara e de-a dreptul feeric. e o lume guvernata de nori filiformi, raze de soare ce par ca vin de nicaieri si cortine de ceata scanteietoare. din cand in cand, ca sa imi revin, ma uit la aripa avionului ce vibreaza usor. ‘do not walk outside this line’ scrie pe ea si deodata ma vad acolo afara, walking the plank voluntar, pentru a plonja apoi in albastrul strabatut de spinarile curbe ale norilor cumulus.

si apoi vine una din cele mai frumoase privelisti pe care le-am vazut vreodata.

in zare incepe sa se distinga marginea continentului franjurata de apa. ma chinui sa potrivesc conturul de uscat cu forme pe care mi le amintesc vag din atlasele geografice. mi se pare ca suntem deasupra Frantei, apoi, parca nu mai sunt asa sigura… dar asta nu mai conteaza.zburam deasupra apei! soarele lumineaza superb intreaga priveliste, razele se izbesc de valuri iar de acolo ajung, prin pupilele mele marite de placere, direct in mijlocul creierului unde se imprima pe vecie. tocmai cand credeam ca nimic nu poate intrece in frumusete si maretie peisajul aceasta, avionul coboara usor si vireaza spre stanga. aripa, ca un deget imens, arata in jos spre intinderea de ape. suntem aproape de valurile pe care acum le vad mai clar, soarele se oglindeste pe fiecare ridicatura de apa, si sunt mii, milioane de unde ce alearga unele dupa altele. iar apoi, chiar inainte ca avionul sa revina in plan orizontal, zaresc patru ambarcatiuni, patru nave care plutesc linistit pe apa, le vad detaliile, pare ca pot sa intind mana sa le ating. imi lipesc fruntea de hublou, nu clipesc, ca nu cumva sa pierd vreo microsecunda din clipa asta de frumusete pura si imprim adanc in memorie momentul.

suntem deasupra arhipelagului britanic si ne apropiem de Londra. ma uit din nou pe hublou tocmai la timp pentru a zari un castel (!) rosiatic, stingher pe o pajiste verde, scaldata de acelasi soare care nu ma va parasi pe toata durata aventurii londoneze, un castel in miniatura care pare facut din piese de Lego. sunt in plin vis si ma trezesc un pic cat sa cobor din avion pe aeroportul din Luton. sar intr-un autobuz verde care ma va duce pana la Victoria Station. strazile Londrei se desfasoara in stanga si dreapta masinii si suntem inca departe de inima metropolei cand autobuzul opreste la un semafor. Absolut intamplator, ridic ochii spre stanga si zaresc o placuta simpla pe zidul roscat al unei cladiri: John Lennon (1940 – 1980), Musician and Songwriter. suntem pe Baker Street la nr 94, locul unde odinioara se afla Apple Boutique-ul Beatlesilor. aurobuzul o ia din loc brusc. in fata lui, ghemul inca nedesirat al altor strazi, al altor povesti. un nou vis sta sa inceapa.

 
1 Comment

Posted by on July 9, 2011 in jurnal

 

Tags:

One response to “o realitate devenita vis

  1. Cristina

    July 10, 2011 at 2:26 pm

    :) nici nice

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: