RSS

got… yogurt?

29 May

in fiecare zi imi zic: azi scriu. fiecare dimineata e o noua promisiune. seara fac socoteala. inca o zi de nescris, inca o nuca gaunoasa pe siragul care devine tot mai lung.

ma cert cu K. el zice ca daca tot am de gand sa scriu, pai, asta sa fac, sa nu ma mai plang, sa nu mai anunt cu emfaza ca o sa scriu, sa pun naibii mana sa scriu. eu incerc sa ii explic ceva ce nici mie nu mi-e prea clar, se prinde, evident, si imi spune ca inventez scuze (ba ca n-am liniste, ba ca n-am timp, ba ca n-am – ce oroare! – chef). fac greseala si plusez, introduc in conversatie anxietatea mea (pe care tocmai am diagnosticat-o pe Internet ca fiind severa), vocea imi tremura si mi se schimonoseste penibil, el incepe sa rada (cu drag, as zice), eu ma enervez si dau sa traversez pe partea cealalta (noroc ca nu e trafic). are dreptate si asta ma scoate din minti.

acasa, deschid laptopul, trag jaluzelele (nu pot gandi cand e prea lumina in camera – anxietatea! stiam eu!) si iata-ma cu o pagina alba in fata. hai, scrie. scrie tot. asta imi repet, asa cum Nona (bunica mea careia, totusi, niciodata nu i-am zis buni-bunica sau, doamne fereste, mamaie) zicea mananca tot si zanganea cu lingura in borcanul de iaurt (da, m-am nascut cu vreo 7 ani inainte de revolutie, pe atunci erau borcane, sticla de sticla!). acum eu sunt borcanul, hopefully plin de iaurt (vreau sa zic cuvinte), pe care trebuie sa il golesc pe pagina. pagina trebuie hranita! nu stiu de ce trebuie, dar, fie. sa zicem ca o sa aflu pe parcurs. sa zicem ca simt ca trebuie.

si ma pun pe scris. sar dintr-una-ntr-alta, scrie, fetito, numai scrie. da-le-n colo de descrieri romantioase, baga un dialog, o intamplare haioasa, niste actiune, lasa-ma cu felul in care soarele pe mobile la amiaza, da-i cu intriga, intriga, dom’le…

dau cu lingura in peretii sticlei, adun gramezi moi de cuvinte si le trantesc pe pagina cu un splash. amintiri din copilarie, prognoza meteo, ba chiar si un pic de soare pe mobile. reusesc sa intru in faza in care incepe sa imi placa pentru ca degetele parca scriu deja fara mine si nu ma mai deranjeaza fasaitul masinilor din strada sau televizorul pe care il aud prin perete. alunec in locul ala al meu asa cum alunec in scobitura unui fotoliu. ma uit direct in ecran si privirea mea pare ca tese singura cuvintele pe panza alba a paginii.

stephen king zice undeva ca pentru a fi scriitor trebuie sa scrii cel putin doua mii de cuvinte pe zi. 2.000 de cuvinte pe zi. asta inseamna o gramada de iaurt. inseamna sa razi si capacul. iar a doua zi sa pornesti de la capat. ei, fetito, ce zici, te tine?

 
Leave a comment

Posted by on May 29, 2011 in jurnal

 

Tags: ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: