RSS

nervi de primavara po-mo

17 Mar

… imi pun castile, bag ceva Yann Tiersen si incerc sa scriu. numai ca nu merge asa usor. imi ies numai penibilisme, romanticisme. inchid fereastra blogului si deschid mailul de la firma. n-a ajuns raportul. dau un refresh nervos, astept un pic. intru pe facebook, ‘citesc’ niste update-uri, de fapt, ma uit in gol, trec cu privirea peste randuri si poze, o masina automata de citit care nu citeste, parcurge, browses, skims through, o sita in care nu ramane nimic. (v-am zis ca devin patetica)

apoi incerc sa mai citesc cateva pagini despre genocidul din rwanda. pe 8 aprilie o sa fiu in Craiova la un colocviu de film (“Hotel Rwanda”) incercand sa spun ceva despre ceva ce nu se poate spune. inaintez cu greu, detaliile sunt atat de ingrozitoare incat am reactii fizice, muschii imi devin rigizi ca atunci cand te incordezi asteptand o lovitura, trec cu privirea peste litere care descriu suferinta si moarte si imi aduc aminte de scena celebra din film in care masina salta pe un drum accidentat, in realitate plin de cadavre…

ma uit peste niste exercitii de engleza, citesc stiri pe cnn, vorbesc fara sa stiu ce spun si scriu fixand in gol monitorul. din cand in cand, in mod reflex, ma uit pe geam. blocul portocaliu din fata e tot la locul lui.

pentru a mia oara, incerc sa leg trei cuvinte… pagina alba, tastatura neagra. afara, primavara bacoviana. sterg randurile inainte de a le scrie, ma enerveaza, ma irita tot, de parca textul e un pulovar de lana tras direct pe piele.

apoi ies afara. bate vantul si sub stresini mii de porumbei ingana toti aceeasi mantra. iar orasul, care acum 7 ani ma innebunea cu cladirile si parcurile lui, cu statuile si scuarurile, cu bulevardele largi si casele obsedante pe langa care treceam ore in sir, pipaindu-le cu mana tencuiala aspra, orasul asta de care m-am indragostit atat de ridicol si totusi atat de definitiv, acum a devenit o tortura. nu mai suport sa vad oameni dormind in frig, haite de caini si griul asta care ineaca totul, care a cazut definitiv, ca o plasa, peste corpul imens, de animal in agonie, al Bucurestiului.

in tramvaie oamenii vorbesc singuri, aiuritor, ca niste fonografe. metrourile se golesc si se umplu cu multimi ce seamana cu o protoplasma uriasa, o celula imensa cu miscari peristaltice, al carei singur scop e sa ocupe un vid.

ma intorc acasa si urc scarile. la fiecare etaj, in cadrul de lemn al fiecarei usi, sta cate o silueta care asteapta. in spatele lor se intrezaresc camere cu canapele si televizoare, mese acoperite cu musama si ghivece in care imbatranesc ficusi.

intru in camera si, cu ghebul asta de trairi bacoviene in spinare, ma asez in fata tastelor negre cu litere albe. imi pun castile…

 
16 Comments

Posted by on March 17, 2011 in jurnal

 

Tags: ,

16 responses to “nervi de primavara po-mo

  1. Cristina

    March 17, 2011 at 1:16 pm

    ohoo, perfect scris.
    po-mo, intr-adevar, dar de o rotunjime clasica.

    well… life is a redundant repetition of feelings already felt before, of gestures encapsulated in our body.
    probably we could say that life, in its redundancy and repetition, is a ritual.

     
  2. Sheherzadah

    March 17, 2011 at 1:18 pm

    nicely put: ) i like the idea of life as a ritual.

     
  3. bogdan

    March 17, 2011 at 4:00 pm

    Asa e. Dar depinde cat de bine e realizat. Daca suntem atenti ritualul e fabulos, altfel devine tamasic, echivalentul unei parodii :)
    Deci, atentie la elementele subtile, tot ce e aici (deci si noi inclusiv) nu-si are ratiunea in sine insusi, ci e doar un simbol a ceva superior lui. Mergem spre disolutie in final, si noi tot ne “psihanalizam” ca nu e asa :P
    Solutia? Sa sublimam toate elementele din noi, sa devenim un soi de artifex in asceza. Fara sa renuntam la individualitate, incercam”transformarea ei”. Efectul?: o capodopera. Procedeul? Alchimic: fa extraordinar lucrurile simple.

    Cam atat despre asta :)

    Nu ti-ai iesit din mana, ba chiar perioada de “nerostire” a avut rezultate peste asteptari. Iar din punctul meu de vedere, a meritat asteptarea :)

     
    • Sheherzadah

      March 17, 2011 at 6:26 pm

      I need a dictionary to read ur message: )).

       
  4. Selkia

    March 17, 2011 at 4:22 pm

    “fa extraordinar lucrurile simple” sau “fa extraordinare lucrurile simple”?:)

     
    • Sheherzadah

      March 18, 2011 at 1:07 pm

      I totally dig the second half : )

       
  5. bogdan

    March 17, 2011 at 4:48 pm

    Prima varianta intra in posibilitatile noastre umane, a doua e mai mult o joaca. Oricum suna fain si asa :))

     
  6. Cristina

    March 17, 2011 at 6:38 pm

    hmm…
    nu cred ca a doua varianta este mai mult joaca, in ceea ce spune Selkia.
    amandoua posibilitatile sunt perfect valide si inherently human.
    primul traseu duce spre un fel de perfectionare a ritualului, cel de-al doilea trimite la dimensiunea de homo ludens din fiecare dintre noi. perfectiunea poate fi atinsa (si) prin ‘joc’, pentru ca si jocul este metafizic.
    jocul este un instrument spre perfectiune, o modalitate de detasare, daca vrei. nu doar tragismul, seriozitatea ne ajuta in a face ordinarul extraordinar.

     
  7. bogdan

    March 17, 2011 at 7:13 pm

    Absolut de acord, cu unele rectificari daca imi permiti. Eu nu am vorbit de perfectiune si nici nu m-am gandit la asta. Numai Dumnezeu e perfect. Eu am vorbit doar de a “gusta” ceea ce ar putea fi o “adiere” a starilor superioare ale fiintei, prin transformarea in prima faza a elementelor care tin de psihic si mental, adica de “manas”. Acum jocul, “lila” cum zic hindusii, poate fi o readaptare a creatiei pe planul nostru de existenta, insa mi-e teama ca fara cineva calificat care sa indrume pasii pe calea aceasta, pericolul e maxim. Iar detasarea de care vorbesti (sper fara conotatie sentimentala) are nevoie de o “baza” care e munca spirituala (rugaciunea in primul rand), altfel fuge, se disperseaza, ca mercurul alchimic. De aia eu am impresia ca e mai sigura in zilele noastre operatia mentionata mai sus, dar facuta cu mare atentie, “suaviter magno cum ingenio” :)

     
    • Cristina

      March 17, 2011 at 7:37 pm

      dar ai vorbit de capodopera.
      iar semantica acestui cuvant include perfectiunea.
      La fel si alchimia, presupune tot o stare de perfectiune, trecerea din starea de nigredo, albedo, la rubedo, care nu este sublimare, ci, decantare, si imbinarea spiritului cu material, deci perfectiune, esenta, Sinele [daca e sa il credem la Jung].

       
      • Cristina

        March 17, 2011 at 7:39 pm

        eh, am facut greseli de scriere
        scuze. graba. semn ca sunt departe de perfectiune :)))))))))

         
  8. Bogdan

    March 17, 2011 at 7:58 pm

    E aici sunt problemele: la Jung :P Alchimia e doar stiinta micilor mistere. Marile mistere sunt de alta natura.
    Si eu am sintetizat cat am putut de mult ideea, mai raman totusi multe de spus pe tema asta :)

     
  9. bogdan

    March 18, 2011 at 6:52 pm

    “Sheherzadah
    I totally dig the second half : )”

    Asta inseamna ca ne completam reciproc? :D

     
    • Sheherzadah

      March 18, 2011 at 6:54 pm

      sau ne antagonizam: )

       
  10. Bogdan

    March 18, 2011 at 7:44 pm

    Asa deci…arunci cu soda caustica pe un strat de trandafiri .. oooook, atunci, Cartarescu ar trebui sa primeasca “zmeura de aur” pentru intreaga cariera :)))

     
    • Sheherzadah

      March 18, 2011 at 7:53 pm

      here we go: ))

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: