RSS

fishing is not for the faint-hearted

19 Dec

Acum cateva zile, stateam pe canapea sub o patura cu model incert (nici nu va puteti imagina cat de deranjant poate deveni acest minuscul detaliu pentru cineva obsedat de patternuri si layouturi clare), cu nelipsitele manusi fara degete si ciorapii impletiti, de lana, caci venirea iernii ma transforma, invariabil, intr-un fel de cocon de lana si bumbac, cu un usor coating de mohair, care asteapta, nerabdator, venirea primaverii, stateam, asadar, strangand intre degetele vinetii coperta rosie a unei carti de Rushdie, complet imersata in viziunea apocaliptica a ingerului Gibreel, cand, iscand un curent de aer care ma aduse din nou la nivelul zero de caldura, intra pe usa val-vartej the boyfriend (for the lack of a better word: ), cu o expresie de absoluta incantare intiparita pe chip. Pana aici, nimic nou. In general, starile de exileratie (pot sa zic asa?) ii apartin. Eu imi rezerv dreptul de a fi anxioasa, pesimista (un eufemism pentru apocaliptica, de fapt) si asociala. The boyfriend imi observa prezenta cu un suras adresat mai degraba paturii, dupa cum mi s-a parut, si aproape ca o ia la fuga spre camera alaturata. Eu incep sa ma gandesc ca e normal sa trec aproape neobservata sub maldarul de textile care ma infasoara, de aici trec la altele, se activeaza complexe, se dezactiveaza simtul realitatii (atat cat il mai am), ma agit pe loc, mut perna mai la stanga, apoi la dreapta, pana la urma ma ridic cu gandul sa imi fac un ceai (asa cum, probabil, altii isi aprind o tigara).

Din camera alaturata se aud zgomote ciudate. Gandindu-ma ca mon mec incearca sa scrie ceva si, ca de obicei, tasteaza de parca ar vrea sa sparga laptopul, ma indrept spre bucatarie. Ceaiul are o actiune benefica asupra nervilor mei hiperactivi. Sorb din cana, ma mai uit pe geam, ma incalzesc si unghiile mele, pentru prima data in acea zi, capata o culoare normala. (Acum sa nu credeti ca prietenul meu nu isi plateste factura la intretinere. Pur si simplu, am o foarte scazuta toleranta la frig. Si puteti citi asta in orice fel doriti).

Spal cana (un eveniment in sine) și apoi ma îndrept spre camera lui, cu nevinovata curiozitate. Acum, dinspre dreptunghiul luminat galben al ușii se auzea doar un huruit slab.

The boyfriend e pasionat de pescuit (out of all sports!) si, cu parere de rau zic, nu voi intelege niciodata de ce. Cand sunt eu prin preajma, mai arunca din pesti inapoi in apa, saracul, vrand sa imi arate ca imi respecta opiniile ecologiste (or whatever), dar asta mi se pare inca si mai crud decat daca i-ar trage la mal o singura data si i-ar bate cu un ciomag sa moara mai repede. Dar, ce sa-i faci, viata alaturi de ceilalti e un sir de compromisuri, eu ma fac ca nu vad pestii muribunzi, el se face ca nu observa… multe alte chestii.

Dar sa revin… Sunt in pragul usii, o aratare de lana cu ochii mariti (si usor injectati, am citit Rushdie toata dimineata). Iar in camera, prietenul meu pare ca pescuieste! Nu il vad, caci e intors spre fereastra, dar recunosc miscarea aia si cu ochii inchisi. In plus, drept dovada ca nu am halucinatii, aud clar cum mulineta se rasuceste furioasa, eliberand firul. Doar ca nu se vede nicio undita, iar in fata nu se afla vreun balta cu trestii si matasea broastei, ci fereastra care da spre apartamentul vecin de unde, observ abia acum, ne priveste, cu mila, o batranica.

Fac un pas, dar ma opresc, caci, iata, bietul de el arunca din nou firul invizibil. Si atunci ma gandesc ca a innebunit. Da, si-a pierdut mintile. Ultima data a fost la pescuit asta-vara. Luni intregi s-au scurs de atunci. Apoi, o iau razna de tot si ne si vad ducandu-ne in vizite, el incepand deodata sa arunce pentru stiuca, iar ceilalti furisand priviri intristate, clatinand din cap de parca s-ar fi asteptat ca asa ceva sa se intample, asta daca nu incep sa rada in hohote in timp ce el le zambeste candid, ca un copilas.

Probabil ca am stat ceva timp acolo pentru ca atunci cand m-am trezit din reverie, el se uita la mine cu aceeasi incantare ca atunci cand intrase pe usa. Aproape ca mi-au dat lacrimile. Acum va trebui sa intru si eu in joc, mi-am spus, indreptandu-ma spre el cu o expresie care, credeam eu, insemna “vreau sa pescuiesc niste pastravi”. Pe masura ce ma apropii, ochii mei obositi de citit (yeah, how lame is that) incep sa distinga un fel de device pe care il tinea strans cu ambele maini. Arata ca un telefon mobil mai mare. Pe ecran, o mulineta imensa se odihnea pe fundalul unei mari albastre, prin care se zareau spinarile pestilor. Nici nu m-am dezmeticit bine si ma trase sa imi arate cum functioneaza. Rulezi mulineta cu ajutorul touchscreenului si apoi arunci. Cum nu am reusit niciodata sa joc vreun joc pe calculator, nici asta nu mi-a iesit prea bine, dar… dar macar nu innebunise!! Mai mult, avea un gadget drept scuza! Lumea nu va spune ca e nebun daca merge pe strada ca si cum ar pescui.

M-am dus la geam si am fluturat device-ul in fata batranicii care, luata prin surprindere, a disparut in spatele draperiilor de pluș.

 
4 Comments

Posted by on December 19, 2010 in jurnal

 

4 responses to “fishing is not for the faint-hearted

  1. Cristina

    December 19, 2010 at 5:24 pm

    say hello to the boyfriend. :)

    si iarasi observatia mea, I hope it is not lame, ca esti un tare bun scriitor.

     
  2. Sheherzadah

    December 19, 2010 at 6:25 pm

    I will!

    Nu sunt, dar am noroc cu cititori generosi: ).
    Pe miercuri;)

     
  3. Bogdan

    December 20, 2010 at 1:19 pm

    Jesus! Sper ca acest “the boyfriend” e doar o proiectie imaginara …

     
    • Sheherzadah

      December 20, 2010 at 1:36 pm

      that would be sad: ))

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: