RSS

room with a view

19 Jul

E seară… orașul fâșâie undeva, în depărtare, ca un disc de vinil care se învârte în gol. Miroase a supă de pui, a rufe spălate și a frunze umede, cineva fumează… a plouat și acum, în blocul din fața ferestrele s-au deschis ca niște guri însetate de aer.

Jos, lângă centrala blocului, niște băieți joacă table. Or să stea acolo până când bătrânul de la doi va începe să se roage de ei cu un glas insuportabil de trist, să înceteze… o vor ține-o așa până după miezul nopții iar ecoul zarurilor pe tabla de lemn se va lovi de zidurile blocurilor multiplicat la nesfârșit.

În stânga, o casă mică, de cărămidă, rătăcită printre imensitățile de ciment ale blocurilor. Arată atât de neverosimil, cu grădinița ei îngrijită, cu pisicile torcând alene pe Dacia roșie parcată în curte, cu butoiul în care se adună apa de ploaie.

S-a întunecat. Rând pe rând ferestrele din față se luminează și umbre încep să alunece de colo-colo în perimetrele lor strâmte, parcă sunt păsări intrate din greșeală pe geamul încăperilor de unde acum nu mai pot să iasă…

În curând, vor obosi și vor adormi în paturi strâmte. În curte zgomotele par a fi amuțit pentru o clipă. Sus, deasupra blocului, stelele își încep rondul de noapte.

 
Leave a comment

Posted by on July 19, 2010 in jurnal, povesti

 

Tags: ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: