Pinguin vs sistem

Pinguinul captureaza un reprezentant al Sistemului

sa va prezint Pinguinul.
ne-am cunoscut acum 5 ani (eheu! fugaces labuntur anni) intr-o scoala de la marginea orasului plina de personaje teribile si multi elevi. cand a intrat in sala amenajata in nemuritorul stil comunist, intr-un colt cu un dulap de metal care adapostea cataloagele hartanite de atata frunzarit si in altul cu un bufetel ce ascundea sticluta cu vodka a directorului, incaperea a pierit in fundal, s-a dizolvat ca o pastila efervescenta intr-un pahar cu apa, la aparitia rochiei ei negre cu flori mari, albe, a umerilor ei de ciocolata si a cuvintelor ei rostite raspicat.
ne-am imprietenit asa cum se imprieteneau cam toti pe acolo, impartasindu-ne umilintele si enervarile zilnice, succesele (mai rare), frustrarile (mai ales dupa sedintele de catedra in care toti ne uitam in tavan in timp ce directorul, cu nasul rosu si sacoul in patratele, se agita inutil undeva deasupra).

ea ma captivase cu discursurile ei ingrijite si cerceii de un realism magic, iar eu o cucerisem pentru ca stiam numele tuturor actorilor din filmele pe care ea planuia sa le vada.
pe atunci se numea Ral. dupa cativa ani, intr-un avant corny si girlie, dictat cumva confuz de papilele gustative, ne-am poreclit Pinguin (cu variantele Pingu, Ping, Pingvin (in bulgara: ), Penguin, Pi) in timp ce mozoleam niste Kinder Pingui.
astazi nu este vorba despre Ral si magazinasul sau ce seamana cu pestera lui Aladdin, asezat pe un mal auriu,  ci despre Pinguin si intalnirea sa cu sistemul.
Pinguinul a plecat de dimineata sa dea piept cu institutiile. avea nevoie de o hartie pentru o interventie chirurgicala urgenta. cu avantul sau sincer si cu discursurile sale coerente zumzaind in spatele ochisorilor ageri, a batut la prima poarta. dupa jumatate de ora, cand a iesit de acolo, Ping arata de parca ar fi carat o povara invizibila, avea ochii rosii si, in gentuta, o lista cu institutiile la care trebuia sa ajunga pana la misterioasa ora a inchiderii si documentele pe care trebuia sa le smulga din ghiarele Furiilor. Ping a umblat pana seara, a schimbat tramvaie, a cautat numere de strazi, s-a intors, iar s-a dus, a incercat sa desluseasca semnificatia unor nume de acte, arcanele coridoarelor prafuite, gandurile ce populasera odinioara ochii acum goi ai secretarelor. alergand cu ghirlande de hartii triste in jurul gleznelor inca bronzate, sperand pana in ultima clipa, calculand traseul cel mai rapid pana la cel mai apropiat xerox/banca/oficiu/administratie, Ping a fost, totusi, invins. dupa ce se apropiase periculos de mult de obtinerea mult doritului graal-hartoaga, i s-a spus de catre o functionara, probabil o fana Sacher-Masoch, ca lupta s-a incheiat 1-0. pentru ei.

culmea, cand m-a sunat, Pinguinul suna usurat la telefon.