Prizez stiri, comentarii, bloguri si discutii politice, imi creste tensiunea, ma cert, tip, ma zbat, dau telefoane, zapez frenetic.
Si sarbatoresc editoriale precum cel de mai jos.
De data aceasta, dilema Geoană – Băsescu, pentru simpatizanţii PNL, de păşeşte sfera morală şi atinge miezul doctrinar al partidului. Adică este, în mod deplin, o dilemă politică. Un votant PNL responsabil nu are dreptul să voteze împotriva doctrinei politice a propriului partid, deşi conducerea partidului îi acordă dispensă.
Nu are dreptul politic şi moral să voteze ca preşedinte un om care, în mod explicit, are vederi opuse, punct cu punct, în toate chestiunile de interes naţional. Nu poate legitima o viitoare alianţă care conferă PNL rolul de remorcă a unui partid monolit advers, de o forţă cu mult superioară.
Argumentele pentru care, totuşi, mulţi alegători liberali îşi vor călca pe conştiinţă şi vor vota cu Geoană în turul al doilea sunt de două feluri. Ambele au fost furnizate din plin de formidabilul aparat de propagandă al alianţei anti-Băsescu.
Primul este de tipul: întâi să scăpăm de tiranul Băsescu şi apoi mai vedem. În acest caz, ura indusă de demonizarea preşedintelui de către presă surclasează raţiunea, inclusiv raţiunile politice. Prezentarea lui Băsescu ca tiran în mare parte din presa românească este de fapt un paradox: niciodată, nicăieri în lume, un tiran n-a fost prezentat ca tiran în majoritatea presei propriei ţări.
Al doilea argument liniştitor pentru conştiinţele liberale este de tipul: de fapt, votând cu Geoană (răul cel mai mic), votez cu Johannis, propus de el pentru postul de prim-ministru. Este iluzia cea mare, care va fi urmată de trezirea cea mai amară. Johannis, un om curat, nu va rezista între crocodili.
Politica românească nu e azi un loc pentru oameni ca el. Johannis va fi folosit şi aruncat în cel mai scurt timp de către adevăraţii stăpâni: Patriciu, Hrebenciuc şi toţi ceilalţi.
Dacă nicio minune nu se întâmplă până pe 6 decembrie, liberalii ni-l vor face cadou pe Geoană la Cotroceni, dând astfel iarăşi România pe mâna PSD-ului. Acest lucru, vorba lui Talleyrand, „e mai grav decât o crimă, e o greşeală.” Care nu li se va uita prea curând.