sens unic

freak hour

put your lights on

eye contact

“like a ghost, don’t need a key”

rusia

In autobuzul 335, o femeie s-a urcat la Mihai Bravu,  s-a asezat pe niste plase umflate in care isi cara lucrurile, a scos o sticluta de parfum si a inceput sa isi unga tamplele.

Apoi, cu o miscare fireasca, duse sticla la gura si bau cateva inghitituri.
- Io-te la ea, bea parfum, a fost singura reactie, venita din partea unui barbat in haine ponosite, care parea ca o cunoaste. O privea cu simpatie si mila, in timp ce noi, ceilalti, spectatorii intamplatori ai acestei scene, ne holbam ca la un reality show, impietriti de curiozitate si consternare. Barbatul incepu apoi sa o dojeneasca ca pe un copil, intr-o incercare moale de a o opri.
- Pai, ce, tu esti rusoaica? Numai rusoaicele beau asa.
Apoi, spre cei din jur, explicativ:
- Cand am fost eu in Rusia beau aia halbe pline, pana sus, cu parfum.
Femeia, cu parul negru tuns scurt, lipit de frunte, se uita la el fara a intelege si, din cand in cand, apropia sticluta de buze. El incepu sa o intrebe daca a mancat, pe unde a dormit si multe altele, in fraze sincopate, vesele aproape, pe un ton firesc si prietenos, care ii facea pe toti ceilalti sa arate ca niste manechine de plastic intepenite grotesc pe scaune.

Imaginea unei tari in care pe fiecare masa baltesc stacane de “odicolon” plutea in aerul irespirabil al autobuzului, oglindindu-se in ochii pasagerilor care, incetul cu incetul, redeveneau indiferenti.

cinemateca online

CNN scrie despre o idee interesanta: The Auteurs. cinema afficionados networking! hot!

lipscani

windows

sleepy shoes

today, on the subway. dozens of weary shoes in which tired feet were crammed.  at night all these shabby shoes dream restless dreams about hot tarmac and dog poo while noiselessly fretting on colorful floor tiles in tens of hallways smelling of food and people.